Noul OM


      Imaginea Noului Om nu este încă clară, dar orizontul devine roşu şi soarele  curând va fi acolo. Ceaţa dimineţii este acolo şi imaginea Noului Om este vagă,  dar câteva lucruri despre Noul Om sunt încă clare precum cristalul. Şi asta este  de o extraordinară importanţă, fiindcă de când maimuţele au devenit om, omul a  rămas acelaşi. O măreaţă revoluţie este pe cale de a se petrece. Va fi cu mult mai  profundă decât revoluţia care s-a petrecut când maimuţele au început să meargă  pe faţa pământului şi au devenit fiinţe umane. Acea schimbare a creat mintea,  aceea a adus psihologia. Acum o altă schimbare mult mai semnificativă se va  petrece, care va aduce sufletul, şi omul nu va fi doar o fiinţă psihologică, ci şi o  fiinţă spirituală.
Trăieşti într-unul dintre cele mai vii timpuri. Noul Om, în fragmente, deja a sosit, dar doar în fragmente. Şi Noul Om sosea de secole, dar numai ici şi colo. Aşa se petrec lucrurile: când vine primăvara, începe cu o singură floare. Dar când o floare este acolo, atunci poţi fi sigur că primăvara nu este departe – trebuie să vină. Prima floare care a vestit-o vine. Zoroastru, Krishna, Lao Tzu, Buddha, Iisus – acestea au fost primele flori. Acum, la o scară mai mare, se va naşte Noul Om.


Această nouă conştientizare este cel mai important lucru care se petrece astăzi, după mine. Mi-ar place să îţi spun câte ceva despre această nouă conştientizare – orientările ei şi caracteristicile ei – fiindcă tu trebuie să o ajuţi să iasă din pântece, fiindcă tu trebuie să fi ea. Noul Om nu poate veni de nicăieri, trebuie să vină prin tine. Noul Om poate să se nască doar prin pântecele tale: tu trebuie să devii pântecele. Sannyasul este o experimentare: a curăţa terenul astfel încât noile seminţe să poată cădea în el. Dacă înţelegi semnificaţia Noului Om, vei fi capabil să înţelegi şi semnificaţia sannyasului. Şi fiindcă sannyasul se preocupă cu Noul Om, ortodoxiile vechi de tot felul vor fi împotriva mea şi împotriva sannyasului – fiindcă acesta este sfârşitul lor. Dacă sannyasul reuşeşte, dacă Noul Om reuşeşte, vechiul va trebui să se ducă. Vechiul poate trăi doar dacă Noul Om este împiedicat să vină. Nu poate fi împiedicat acum, fiindcă nu este doar o chestiune de venire a Noului Om în existenţă. Este o chestiune de supravieţuire a întregului pământ – a conştientizării însăşi, a vieţii însăşi. Este o chestiune de viaţă şi de moarte. Vechiul Om a ajuns la deplină distructivitate. Vechiul Om a ajuns la capătul funiei. Acum nu mai este posibilă nici o viaţă cu vechiul concept de om, ci doar moarte. Vechiul Om se pregăteşte de sinucidere globală. Vechiul Om îngrămădeşte bombe atomice, bombe cu hidrogen, cu scopul de a comite o sinucidere colectivă. Aceasta este o dorinţă foarte inconştientă: mai degrabă decât să-i permită Noului Om să fie, Vechiului Om i-ar place să distrugă totul.Trebuie să înţelegi, trebuie să protejezi noul, fiindcă noul poartă tot viitorul cu el. Şi omul a ajuns la un stadiu unde este posibil un măreţ salt cuantic.
Vechiul Om era altfel-lumesc, Vechiul Om era împotriva acestei lumi.
Vechiul Om privea întotdeauna cerurile. Vechiul Om era preocupat mai mult cu viaţa după moarte decât cu viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi această viaţă, fiindcă dacă se are grijă de această viaţă, cealaltă va urma de la sine.
Nu este nevoie să te îngrijorezi despre asta, nu ai nevoie să te gândeşti la asta.
Vechiul Om era prea preocupat cu Dumnezeu. Acea preocupare era din teamă. Noul Om nu va fi preocupat cu Dumnezeu, dar va trăi şi va iubi această lume şi din această dragoste va experimenta existenţa lui Dumnezeu. Vechiul Om era speculativ, Noul Om va fi existenţial.
Vechiul Om poate fi definit în afirmaţia upanishadică „neti neti”, nu aceasta, nu aceasta. Vechiul Om era negativ – negativ-viaţă, negând viaţa. Noul Om va fi afirmând viaţa: „iti iti”, aceasta, aceasta. Preocuparea Vechiului Om era aceea, preocuparea Noului Om va fi aceasta, fiindcă din aceasta se naşte aceea şi dacă devii prea preocupat cu aceea, le ratezi pe amândouă.
Mâine este în pântecele lui astăzi: ai grijă de astăzi şi vei avea grijă de mâine. Nu este nevoie să fi în vreun fel îngrijorat despre mâine. Şi dacă devii prea îngrijorat de mâine, vei rata pe astăzi! Şi mâine va veni ca astăzi – întotdeauna vine ca astăzi. Şi dacă ai învăţat acest obicei sinucigaş de a-l rata pe astăzi, îl vei rata şi pe mâine. Vei continua să ratezi.
Vechiul Om rata permanent, era mizerabil, trist. Şi fiindcă era trist, era împotriva lumii, el condamna lumea, el condamna samsara. El spunea: „Din cauza lumii sunt în mizerie”. Nu este aşa. Lumea este imens de frumoasă – este toată frumuseţe, fericire şi binecuvântare. Nu este nimic greşit cu lumea. Ceva era greşit cu mintea veche. Vechea minte era fie orientată către trecut fie orientată către viitor – care de fapt nu sunt orientări într-adevăr diferite. Vechea minte era preocupată cu ceea ce nu este.
Noul Om va fi complet armonizat cu ceea ce este, fiindcă aceasta este Dumnezeu, aceasta este realitatea; iti iti, asta este. Acest moment trebuie trăit în totalitatea lui. Acest moment trebuie trăit în spontanietatea lui, fără nici o idee apriori. Vechiul Om căra răspunsuri de-a gata. El era împănat cu filozofie, religie şi tot felul de nonsensuri.
Noul Om va trăi viaţa fără nici o concluzie apriori despre ea. Fără nici o concluzie, cineva trebuie să facă faţă existenţei şi apoi ştie ce este aceasta. Dacă ai tras deja concluzia, concluzia ta va deveni o legătură pentru ochi, nu îţi va permite să vezi adevărul. Investiţia ta va fi în concluzie. Vei distorsiona realitatea pentru ca aceasta să se potrivească concluziei.
Asta este ceea ce a fost făcut până acum.

Noul Om nu va fi hindus, nu va fi mahomedan, nu va fi creştin, nu va fi comunist. Noul Om nu va cunoaşte toate aceste „-isme”. Noul Om va fi doar o deschidere, o fereastră către realitate. El va permite realitatea aşa cum este. El nu va proiecta mintea lui asupra acesteia, el nu va utiliza realitatea ca un ecran. Ochii săi vor fi disponibili, ei nu vor fi plini de idei.
Noul Om nu va trăi din convingere, el doar va trăi. Şi aminteşte-ţi, cei care pot trăi doar, fără convingere, doar ei pot ajunge să cunoască ce este adevărul. Credinciosul sau necredinciosul nu ajung niciodată să cunoască ce este adevărul – convingerile lor apasă prea greu pe minţile lor, ei sunt înconjuraţi prea mult de sistemele de credinţă. Noul Om nu va cunoaşte nici un sistem de credinţă. El va veghea, va observa, va vedea, va trăi şi va permite tot felul de experienţe. El va fi disponibil, el va fi multidimensional. El nu va căra scripturi în cap, el va căra doar alertă, conştientizare. El va fi meditativ.

Vechiul Om trăia din teamă – chiar şi Dumnezeul lui nu era nimic altceva decât o creaţie din teamă. Templele lui, moscheile, gurudwaras-urile, bisericile – toate erau din teamă. El tremura, era înficoşat. Noul Om va trăi din dragoste, nu din teamă, fiindcă teama serveşte moartea, dragostea serveşte viaţa. Şi dacă tu trăieşti din teamă, nu vei cunoaşte niciodată ce este viaţa, vei cunoaşte doar moartea, din nou şi din nou.
Şi aminteşte-ţi, persoana care trăieşte din frică creează tot felul de situaţii în care ea trebuie să simtă tot mai multă frică. Frica ta crează situaţii, întocmai precum dragostea crează situaţii, dacă iubeşti vei găsi aşa de multe situaţii să fii iubitor, dacă esti speriat vei găsi aşa de multe situaţii să fi speriat. Dragoste va fi aroma noii conştientizări.
Fiindcă teama a fost aroma vechii conştientizări, a creat războaie. În trei mii de ani omul a luptat în cinci mii de războaie – ca şi când nu am fi făcut nimic altceva – luptând continuu într-o parte sau în alta.
Aceasta este o foarte nebunească stare de lucruri, trecutul umanităţii este nebun.
Noul Om va deveni discontinuu cu trecutul lui nebun. El va crede în dragoste, nu în război. El va crede în viaţă, nu în moarte. El va fi creativ, nu distructiv. Ştiinţa lui, arta lui – totul va servi creativităţii. El nu va crea bombe. El nu va fi politic, fiindcă politica provine din ură. Politica este înrădăcinată în teamă, ură, distrugere.

Noul Om nu va fi politic, Noul Om nu va fi naţional. Noul Om va fi global. El nu va avea nici o ambiţie politică, fiindcă este stupid să ai ambiţii politice. Noul Om va fi foarte inteligent. Primele semne de inteligenţă se ridică la orizont. Cei care au ochi, le pot vedea: copiii se răzvrătesc.
Este un măreţ moment de bucurie când tinerii de peste tot în lume se răzvrătesc împotriva tuturor felurilor de ortodoxii – că ortodoxia este cea a bisericii sau a statului, nu contează. Ei nu sunt gata să se supună – nu că ei s-au hotărât să nu se supună, ei nu au hotărât nici să se supună. Ei vor medita şi dacă simt că este bine să se supună, se vor supune, şi dacă simt că nu este bine să se supună, nu se vor supune. Nu au nici o ideologie fixă. „Ţara mea are sau nu dreptate” – astfel de afirmaţii stupide nu pot ei să le facă. Uneori este corect, alteori este greşit. Când este corect, Noul Om va sprijini, când este greşit, nu va conta dacă este ţara proprie a cuiva sau nu. Ar putea fi propria familie – propriul tată, propria mamă a cuiva – dar dacă greşeşte, greşeşte.
Noul Om nu va trăi din prejudecăţi, ci din responsabilitate spontană. Vechiul Om era un sclav, Noul Om va fi liber. Noul Om va avea libertatea chiar în miezul fiinţei lui.
Vechiul Om era foarte serios, era dependent de muncă. Noul Om va fi jucăuş – homo ludens. El va crede în faptul de a se bucura de viaţă. El va renunţa la cuvinte ca datorie, sacrificiu. El nu se va sacrifica pentru ninic. El nu va fi o victimă pe nici un altar – cel al statului sau al religiei, al preotului sau al politicianului. El nu va permite nimănui să îi exploateze viaţa cum că: „Du-te şi mori pentru că ţara ta este în război”. Angajamentul lui este faţă de viaţă, angajamentul lui nu este faţă de nimic altceva. El vrea să trăiască în bucurie, el vrea să se bucure de toate darurile lui Dumnezeu, el vrea să sărbătorească. Aleluia va fi mantra lui.
Iisus spune: „Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă. Vă spun vouă bucuraţi-vă.”
Omul încă nu s-a bucurat. Omul a trăit sub o mare povară de seriozitate. Munceşte pentru ţară, munceşte pentru familie, munceşte pentru nevastă, munceşte pentru copii, munceşte pentru tatăl şi mama ta – continuă să munceşti şi să munceşti, şi apoi într-o zi mori şi dispari în mormânt. Şi apoi alţii vor munci şi totul continuă şi continuă. Nimeni nu pare să aibă timp pentru a se bucura de viaţă.
Şi nu spun că Noul Om nu va munci. El va munci, dar asta nu va fi dependenţa lui, el nu va fi dependent de muncă. Aceasta nu va fi un drog. El va munci fiindcă are nevoie de câteva lucruri, dar el nu va munci permanent pentru tot mai mult. El nu va fi acumulativ. El nu va crede în a avea un cont gras în bancă şi el nu va crede în a fi într-un post înalt. Mai degrabă îi va plăcea să cânte un cântec, să cânte din flaut, la chitară, să danseze. Nu îi va plăcea să devină faimos. Îi va plăcea să trăiască, să trăiască autentic. El va fi gata să fie un nimeni.

Şi asta se întâmplă deja. Primele raze sunt deja disponibile. Este încă ascuns în ceaţa dimineţii, dar dacă tu cauţi vei găsi: copii noi, generaţii noi, sunt un fel total diferit de generaţie. De aici prăpastia între generaţii, este foarte real. Nu a fost niciodată aşa – niciodată mai înainte nu a fost vreo prăpastie între generaţii. Aceasta este prima oară în întreaga istorie umană când este o prăpastie. Copii vorbesc un limbaj diferit de părinţii lor. Părinţii nu pot înţelege fiindcă părinţii vor ca ei să îi urmeze. Şi copii spun: „Dar care este rostul succesului dacă nu poţi cânta un cântec şi nu poţi dansa şi nu te poţi bucura şi nu poţi iubi, care este rostul de a avea succes? De ce? Ce o să se întâmple prin succes? Chiar dacă întreaga lume îmi cunoaşte numele ce o să îmi ofere asta?”

Vechea genereaţie credea în bani. Şi vei fi surprins că credinţa în bani este aşa de profundă că până şi cei care renunţă la bani, şi ei cred în bani; altfel nu ar fi nici o nevoie să renunţe la asta. Şi cei ce laudă renunţarea, ei de asemenea cred în bani: cu cât renunţi la mai mulţi bani cu atât mai măreţ esti. Aşa că măsurătoarea este prin bani, banii rămân criteriul. În lume, dacă ai mai mulţi bani eşti măreţ. Şi chiar în lumea călugărilor: „La cât de mult ai renunţat?” Dacă ai renunţat la mai mulţi bani, atunci tu eşti mai important. Banii rămân importanţi chiar şi acolo.
Noua generaţie nu va fi maniacă după bani. Şi aminteşte-ţi, nu spun că vor fi împotriva banilor – vor utiliza bani. În trecut banii l-au utilizat pe om, în trecut omul a trăit într-un mod aşa se inconştient, că el gândea că posedă lucruri, dar lucrurile îl posedau pe el. Noul Om va fi capabil să utilizeze: Noul Om va utiliza bani, va utiliza tehnologie, dar Noul Om va rămâne stăpânul. El nu va deveni o victimă, un instrument. Acesta, după mine, este cel mai măreţ lucru care se va întâmpla. Câteva caracteristici…

Noua conştientizare va fi împotriva tuturor ortodoxiilor – oricărui fel de ortodoxie, catolică sau comunistă, hindusă sau jainistă. Orice fel de ortodoxie este un fel de paralizie a minţii – paralizează, te opreşte să trăieşti. Devine o rigiditate în jurul tău. Tu devii un fanatic, devii încăpăţânat, devii ca o piatrtă. Tu nu te comporţi ca o fiinţă umană lichidă, începi să te comporţi ca un catâr. De aceea pentru Morarji Desai am un alt nume: Mulishjibhai Desai (mulish – încăpăţânat ca un catâr, n.a.). Cineva începe să se comporte în felul catârului – încăpăţânat, pus morţiş, nici o posibilitate de schimbare, nici o flexibilitate, nici o fluiditate. Dar în trecut acest lucru a fost foarte mult lăudat: oamenii o numeau consecvenţă, siguranţă. Nu este. Nu este nici consecvenţă, nici siguranţă. Este doar mortalitate.
O persoană vie trebuie să rămână curgând. Ea trebuie să răspundă la situaţii provocatoare – şi situaţiile se schimbă continuu. Cum poţi să rămâi fixat în atitudinile tale când viaţa nu este fixă? Când viaţa este un râu, cum poţi să rămâi încăpăţânat? Şi dacă rămâi încăpăţânat, pierzi contactul cu viaţa, eşti deja în mormântul tău.

Noua conştientizare va fi non-ortodoxă, non-fanatică. Va fi fluidă. Nu va reacţiona, va răspunde. Şi diferenţa între aceste două cuvinte este mare.
Reacţia este întotdeauna rigidă: ai o idee fixă, reacţionezi pe baza ei; înainte să se ridice întrebarea, răspunsul este gata. Răspunsul este total diferit: tu asculţi întrebarea, absorbi întrebarea, vezi situaţia, simţi situaţia, trăieşti situaţia şi din însăşi acea trăire apare răspunsul. Un om responsabil nu poate fi încăpăţânat, nu poate fi sigur, nu poate fi rigid. El va trebui să trăiască clipă de clipă. El nu poate decide dinainte. El va trebui să decidă în fiecare zi, în fiecare clipă. Şi din cauză că el trebuie să se mişte continuu odată cu viaţa, cu provocările ei schimbătoare, el nu poate fi consecvent în vechiul sens. Consecvenţa lui va fi doar una: că el va fi întotdeauna armonizat cu viaţa. Aceasta va fi consecvenţa lui, nu aceea că el are o anumită idee şi rămâne consecvent cu acea idee, şi continuă să îşi sacrifice viaţa pentru ea.

 

descărcare (1)

OSHO

 

Advertisements

About nodulgordian

http://www.nodulgordian.ro http://www.intunel.com http://www.bioeconomie.ro

Posted on May 23, 2014, in Mistere and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: