OZN-ul lui COANDA


 “Farfuria zburătoare eu am construit-o!” Această declaraţie “de  paternitate” îi aparţine lui Henri Coandă şi a fost dată în faţa  ziaristului Gh. Brătescu, în cadrul unui interviu pe care acesta i l-a  luat savantului cândva, în 1969.

 Un vehicul SF

Nenumăratele mărturii ale unor oameni care au susţinut de-a lungul timpului că  au fost martorii unor apariţii OZN afirmă că “Obiectele Zburătoare  Neidentificate” se comportau ca nişte vehicule aeriene formidabile cu nişte  calităţi de zbor, care aparent încălcau chiar legile fundamentale ale fizicii. Printre  acestea, sunt enumerate adeseori viteza ascensională remarcabilă şi posibilitatea  de a face viraje rapid, fără schimbarea vitezei, de parcă pentru ele inerţia nici nu  ar exista.

Extratereştrii? Puţin probabil! Şi asta pentru că, fără să fi venit din beznele spaţiului cosmic, “Aerodina lenticulară” a lui Coandă, funcţionând pe baza principiului care-i poartă numele, poate să facă şi ea aceleaşi lucruri.

După ani de studii complexe, Henri Coandă a înregistrat în Franţa, la 19 mai 1958, Brevetul nr. 1156516, privitor la un vehicul aerian de excepţie, de formă circulară. În compunerea acestuia intrau nişte ajutaje speciale care, absorbind aerul de pe faţa superioară a aparatului, îl evacuau cu mare viteză către sol, manevră care asigura urcarea sau coborârea aparatului.

La 16 iunie 1958, savantul a înregistrat, tot în Franţa, Brevetul nr. 1158539, privitor la comanda automată a unor elemente aerodinamice speciale, prin interme­diul cărora aparatul dobândea o manevrabilitate extraordinară, aproape similară celei atribuite “OZN”-urilor.

În documentaţia anexată brevetului, Coandă aprecia că un astfel de vehicul, greu de o tonă, ar putea ajunge în trei secunde la o mie de metri înălţime. În plus, “Aerodina” putea să decoleze şi să aterizeze la punct fix, fără să ruleze pe o pistă construită special. Motiv pentru care Coandă însuşi era convins că: “Nu peste mult timp, întâiul avion discoidal va aduce răspuns la numeroase întrebări legate de viitorul aviaţiei”.

Efectul Coandă

În 1910, Henri Coandă avea 24 de ani. Validitatea soluţiilor constructive adoptate de el în proiectarea avionului cu reacţie au fost confirmate tot în cadrul “Salonului”, în cursul unui zbor experimental, în cursul căruia el însuşi s-a aflat la manşă.

Desfăşurat la Issi-les-Mulineaux, zborul a durat puţin şi a fost la un pas de a se încheia cu o nenorocire.

Mult mai târziu, Coandă avea să descrie evenimentul astfel: “Nu mi-am dat de fel seama ce se petrece în jurul meu. Dar am ridicat capul şi am văzut că nu mai eram pe pământ. În acelaşi timp mi-au apărut zidurile Parisului – da, Parisul avea în acea vreme ziduri împrejmuitoare – zidurile cetăţii Paris, care veneau cu o viteză enormă asupra mea”.

Încheiat cu un accident în urma căruia Coandă s-a ales doar cu nişte fracturi minore, primul zbor al unui avion cu reacţie a durat doar câteva secunde. Timp îndeajuns cât “pilotul” să observe un fenomen neaşteptat: în loc să se îndrepte spre exterior, flăcările care ieşeau din ajutajele motorului erau deviate şi se lipeau de pereţii fuselajului.

Ciudatul fenomen i-a rămas în minte şi, în anii care au urmat, i-a studiat toate implicaţiile posibile. Iar la începutul anilor ’30 l-a descris şi l-a brevetat: este ceea ce de atunci încoace este cunoscut în lumea ştiinţifică sub numele de “Efectul Coandă”.

Enigme pe cerul României

Coandă însuşi nu a făcut niciodată un secret din munca sa. La prima vizită în România, în 1967, a acordat un interviu ziaristului şi scriitorului V. Firoiu. Întrebat despre un vehicul de formă circulară, el a declarat atunci: “Îl am chiar gata, e în plin lu­cru şi urmează să facă o probă de zbor în 1969”.

Conform spuselor sale, acel vehicul ae­rian revoluţionar ar fi folosit propanul drept combustibil, deşi considera că ar fi putut, la fel de bine, să folosească şi un sistem de pro­pul­sie energo-nucleară. Anumite infor­ma­ţii ­neoficiale, afirmă că după re­ve­ni­rea în ţară, Coandă ar fi continuat să se ocu­pe de rea­lizarea unui aparat de zbor similar “Aerodinei”. Oameni care au fost în casa lui afir­mă că acolo au văzut desene tehnice, dar şi o machetă funcţională a unui asemenea aparat.

Mai mult decât atât, neoficial, s-a mai spus că Intreprinderea ­”Turbomecanica” ar fi fost implicată în realizarea unui asemenea vehicul aerian. Poate că sunt doar zvonuri. Cert este însă că, odată cu sfârşitul anilor ’60, dar şi în deceniile care au urmat, pe cerul României au fost semnalate, din ce în ce mai des, apariţia unor OZN-uri care aveau caracteristici de zbor şi manevrabilitate similare celor pe care Henri Coandă le prevedea pentru “Aerodina Lenticulară”.

 

Proiectele secrete ale lui Henri Coandă

În 1961, inventatorul român a fost contactat de aviaţia americană, pentru care a lucrat la diferite proiecte “Top Secret” timp de şapte ani. Doar cei care studiază arhivele mai ştiu că, înainte de lansarea ipotezei originii extraterestre a “farfuriilor zburătoare”, Henri Coandă a inventat un aparat care semăna izbitor cu un OZN.

În anii ’60, românul a lucrat pentru US Air Force şi pentru NASA, în programe secrete de cercetare. Atât de secrete încât nici acum nu se ştie exact care a fost contribuţia lui la dezvoltarea tehnicii aerospaţiale americane. Coandă nu este însă decât unul dintre “vizionarii” care şi-au depăşit cu mult epoca. La începuturile aviaţiei, cu mult înainte ca “Stealth”-ul să fie construit în secret de americani, un alt român s-a preocupat de realizarea unui avion “invizibil”.

Eşecul canadian

“Aerodina” a fost un proiect fantastic, ce depăşea posibilităţile tehnice ale timpului în care a fost conceput. Studiile au fost reluate după două decenii, de un consorţiu canadian, finanţat de americani.
Era un program ştiinţific ultrasecret despre care nu se ştie decât că s-a încheiat în 1961, printr-un eşec. Se pare că şef al colectivului de cercetători a fost englezul John Frost care însă a “uitat” să-l coopteze şi pe Coandă în acest proiect.

De la început, cercetătorii au întâmpinat mari dificultăţi, pe care doar românul i-ar fi putut ajută să le depăşească. L-au contactat doar într-un târziu, când deja se cheltuiseră o groază de bani, fără rezultate concrete. Se pare însă că acesta a refuzat să le acorde atunci sprijinul.
Cercetările canadiene s-au încheiat în 1961 prin construirea unui prototip, care însă nu a funcţionat. Probabil, pentru a justifica banii cheltuiţi între 1953 şi 1961, canadienii au afirmat că “Efectul Coandă” nu poate fi folosit în acest domeniu.

Savantul român nu a fost însă prea impresionat de nereuşita canadienilor.
În 1956 şi-a brevetat din nou invenţia, într-o formă dezvoltată, tot în Franţa. De această dată, aparatul se numea clar: “Soucoupe volante” – farfurie zburătoare. La fel ca majoritatea proiectelor lui Coandă, şi acesta era “TOP SECRET”.

“Am văzut obiectul într-o bază ultrasecretă”

Nu este exclus ca eşecul canadian să fi fost doar un nor de fum, menit să “ascundă” oficial proiectul aerodinei. După 1961 nu s-a mai vorbit despre această invenţie decât ca despre o ciudăţenie.Coandă însuşi a intrat într-o perioadă tainică a vieţii, despre care nu se cunoaşte mare lucru.

Tot ce se mai ştie acum este că, între 1961 şi 1968, a lucrat pentru US Air Force şi NASA, în programe aerospaţiale. Până recent, nu s-au aflat mărturii certe despre acea perioadă.

După unele opinii, “isteria OZN” este întreţinută chiar de cercurile militare care încearcă să abata atenţia publicului de la aparatele de zbor secrete încă neomologate.

O confirmare, târzie şi neoficială, a participării lui Coandă la crearea unor astfel de aparate stranii a venit abia prin 2001. Prof. Valeriu Avram, cercetător la Muzeul Aviaţiei, ne-a relatat că, în 2001, muzeul a fost vizitat de un grup de studenţi militari americani, condus de gen.(r) prof. James T. Curie, şef de catedră la “Industrial College of The Armed Forces”.

La “Sala Coandă”, unde este expusă şi o schiţă a “aerodinei”, americanul a relatat că, în 1965, a văzut “farfuria zburătoare” în hangarul unei baze militare americane secrete.
“Am văzut-o de la mare distanţă şi ni s-a spus că a fost construită de Coandă. Era un disc de culoare cenuşie, care arăta exact ca acelea pe care le vedeam prin reviste sau la Discovery, când se vorbea despre OZN-uri”.

Americanul mai ştia că la acest proiect s-a lucrat până în 1969. Este singura referire, repetăm, neoficială, care leagă numele lui Coandă de astfel de cercetări.

 

Advertisements

About nodulgordian

http://www.nodulgordian.ro http://www.intunel.com http://www.bioeconomie.ro

Posted on January 25, 2014, in Stiinta si Tehnologie and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. 1 Comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: