Francmasoni romani la Paris


De la inceputul secolului al XIX-lea si pana la ultimul deceniu al primei jumatati se inregistreaza la Paris doua valuri de tineri boieri, militari si intelectuali, din care cel de-al doilea contine marile figuri revolutionare ale anului 1848. Radu R. Florescu, un istoric american de origine romana, prezinta in cartea sa The Struggle against Russia in the Romanian Principalities 1821-1854 cateva aspecte ale activitatii stundetilor romani in capitala Frantei. Majoritatea frecventa cursurile la College de France, o institutie care organiza prelegeri, pe durata a doi ani, destinate de regula studentilor straini si care oferea doua avantaje majore pentru un strain cu mijloace reduse, in contrast cu studiile aprofundate si dificile de la Universitate: “nu exista obligatia invatarii pentru curs si nu se sustineau examene”. La aceste cursuri predau insa mai toti profesorii socialisti si comunisti ai epocii, intre care A. Lanartine, J. Michelet, E. Quinet si A. Mickiewicz, pe care multi ajunsesera sa-i divinizeze. Cercul prietenilor se completa cu alti radicali de stanga, intre care Ledru-Rollin si Paul Bataillard. Practic, putem vorbi de o adevarata scolarizare socialista si republicana, la care trebuie adaugata cultivarea spiritului internationalist care in acea epoca bantuia ideile revolutiei europene. Adunati in jurul meselor cafenelei Corneille, romanii dezbateau problematica liberalizarii provinciilor romanesti in contextul trasformarilor revolutionare care urmau sa aiba loc in Europa. Analiza primelor idei enuntati de studentii romani si cuprinse in corespondenta lor spre tara arata ca mai intai s-au incadrat in programul inter-nationalist, fiind preocupati de pregatirea revolutiilor din Italia, Polonia, Ungaria, cum, de fapt, era si planul de raspandire a miscarilor insurectionale dinspre Vest spre Est. In acest program, ei s-au angajat sa acopere partea romaneasca, pe care o reprezentau prin nume ca Nicolae Balcescu, fratii Bratianu, fratii si verii Golesti, Ion Heliade Radulescu, Ion Ghica, C. A. Rosetti, carora li s-a adaugat in 1839 Ion Campineanu. Aparitia acestuia in grupul de la Paris a adus adeptilor “turismul socialist”, adica al “plimbarii” revolutiei dintr-o tara in alta, o serioasa confruntare cu un om politic incercat si realist. Grupul inca diletant a fost trezit la realitate de ideologul si organizatorul Ion Campineanu, care le-a semnalat ca problematica romaneasca este practic necunoscuta in Vest si ca se iluzioneaza la gandul ca cele cateva impresii de calatorie ale unor agenti francezi vor putea tine pe loc propaganda in favoarea romanilor.

Se declanseaza astfel marea campanie publicistica in toata presa de stanga si in unele publicatii serioase din Franta, Marea Britanie si Italia. Atunci a fost prezentata Occidentului problema “capitulatiilor”, istoria eroica a luptei antiotomane si pericolul pe care il reprezenta influenta ruseasca in Principate. Tot atunci au aparut si primele forme de organizare in asociatii si cluburi nationale formate din romani, la care aveau acces francezii ce aderasera la problematica romaneasca.

Un astepect inca neelucidat este sursa fondurilor insemnate cu care gruparea nationalista romana din Paris a finantat efortul urias de propaganda, pregatirile logistice pentru declansarea revolutiei din Principate si numeroasele calatorii politice pe care le faceau in interesul cauzei nationale sau internationale. O versiune inca neconfirmata cu documente acrediteaza ideea uor prime contacte cu marea finanta evreiasca, pe care o vom regasi mai tarziu implicata direct la Bucuresti, precum si a introducerii cu aceasta ocaziei a problematicii evreiesti in programul revolutionar romanesc. Fenomenul si-a avut ecoul cert in articolul 21 Proclamatia de la Islaz, unde se cerea “emanciparea israelitilor”. Daca se dovedeste adevarat, finanatarea nu poate fi privita decat ca o contributie substantiala a evreilor la constituirea statului modern roman. Deja, la inceputul anului 1848, Franta revolutionara era constienta de particularitatile nationalitatii, afinitatilor lingvistice si ale necesitatii unirii romanilor.

Cei mai cunoscuti romani ai epocii, membri ai lojilor francmasonice au fost:

  1. Vasile Alecsandri
  2. Grigore Alexandrescu
  3. Gheorghe  Asachi
  4. toti boierii Bals
  5. gen. Constantin Barozzi
  6. I.A. Bassarabescu
  7. Ioan Balceanu
  8. Nicolae Balcescu
  9. Simion Barnutiu
  10. Emanoil Baleanu
  11. Gheorghe D. Bibescu
  12. Dimitrei Bolintineanu
  13. Cezar Bolliac
  14. Dumitru Bratianu
  15. Ion C. Bratianu
  16. George Gr. Cantacuzino
  17. Petre P. Carp
  18. Ion Campineanu
  19. Carol Davila
  20. Manolache Costache Epureanu
  21. Nicolae Filimon
  22. Ion Ghica
  23. Dinicu Golescu
  24. Stefan Golescu
  25. Dimitrie Gusti
  26. Spiru Haret
  27. Ion Heliade-Radulescu
  28. Mihail Kogalniceanu
  29. Gheorghe Lazar
  30. Gheorghe Magheru
  31. Titu Maiorescu
  32. Matei Millo
  33. Eftimite Mugur
  34. Costache Negri
  35. Costache Negruzzi
  36. Iacob Negruzzi
  37. Anastasie Panu
  38. Petrache Poenaru
  39. Eufrosin Poteca
  40. Emanuel Pache-Protopopescu
  41. C.A. Rosetti
  42. Alecu Russo
  43. Ioan Strat
  44. Dimitrie A. Sturza
  45. Ionita Sandu Sturza
  46. Nicolae Sutu
  47. Barbu D. Stirbey
  48. Ionica Tautu
  49. Christian Tell

Sunt banuiti ca francmasoni, fara a se putea produce o proba, Horea, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, cu precizarea in cazul lui Horea se incearca in continuare identificarea unor documente care sa ateste existenta unei “societati taranesti” traditionale cu radacini in civilatia dacica a lemnului, asuprea careia s-au abatut si aberatiile protocroniste, dar continua sa ramana un subiect serios de cercetare. A reduce toata aceasta impresionanta lista la o insiruire de membri ai unei societati oculte este o teribila greseala! La fe cum este o eroare sa consideri ca cei care n-au fost masoni erau mai romani decat cei de pe lista. Cateva nume stralucite ale culturii si politicii romanesti nu au fost masoni: Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Barbu Catargiu, Lascar Catargiu, Barbu Delavrancea. Toti, oameni cu vederi de Dreapta si nuantat antimasonice.

Sursa: Revolutie si francmasonerie vol.1  -Alex Mihai Stoenescu

Advertisements

Posted on July 10, 2013, in Istorie and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: